vineri, 13 ianuarie 2017

PELERINI IN TARA SFANTA [II]


Povestea grupului  de pelerini din Brasov  care au fost in Tara Sfanta merge mai departe. Romanii din tara si de pretutindeni, nu au voie sa uite ca fara sacrificiul Eroilor – Martiri din decembrie 1989, Romania Nu ar fi fost eliberata de regimul  dictatorial comunist ATEU. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!Intr-o prima etapa, mi-am propus sa relatez succind in serial despre locasurile de cult pe care le-am vizionat si la care ne-am inchinat in luna noiembrie 2016 in Tara Sfanta. Intrucat nu am stiut de exemplu ca, un musulman- păzeşte cel mai sfânt loc al creştinilor, sau ca in  pustiul Hozeva la Manastirea Sf.Gheorghe  se afla  moastele „Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ”, am decis sa ma documentez si sa alcatuiesc in sinteza un istoric al Tari Sfinte.


SCURT ISTORIC – TARA SFANTA
„Tatăl Maicii Domnului, Ioachim, era un urmaş al regelui David, iar Mama sa, Ana, era fiica preotului Matthan, care descindea din familia preoţească a lui Aaron. Prin aceşti descendenţi, se împlinea profeţia că Mesia va avea o dublă descendenţă: împărătească după tată şi preoţească după mamă”, precizează părintele Valentin Fotescu, Ana, sotia lui Ioachim, va naste o fata, pe care Fiul lui Dumnezeu si-o alege sa-I fie mama. Data de 8 septembrie, aleasa pentru prazmuire, reprezinta ziua sfintirii unei biserici inchinata Maicii Domnului la Ierusalim, de catre imparateasa Eudoxia, la inceputul secolului al V-lea.  

 



Incepand cu anul 312, Imparatul Constantin cel Mare a acordat libertate creştinilor. Intrucat existau temple, construite peste cele creştine, Împăratul a dat ordin ca acestea să fie desfiinţate, iar pe locul lor s-au zidit biserici.Pe Mormântul lui Hristos era un templu al Afroditei. Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a construit aici Biserica Învierii, pe Golgota, Biserica Crucii, iar în imediata apropiere a Mormântului Sfânt, Drumul Patimilor pe care Mântuitorul şi-a purtat crucea înainte de a fi rătignit este parcurs şi azi de creştini. Unii chiar duc pe umeri poveri, imitând gestul sacru.





În Palestina, s-a dezvoltat începând cu secolul III, o puternică reţea monastică. Numărul mare de călugări creştini atrăgea ca un magnet pelerinii Locurilor Sfinte. Aceşti călugări palestinieni au format încă din secolul IV sâmburele organizaţiei numite mai târziu „Frăţia Sfântului Mormânt“. Paznici ai Bisericii Învierii, organizatori ai pelerinajelor religioase, ei au fost priviţi ca păstrători ai luminii nestinse a învăţăturii lui Hristos şi ca apărători ai Locurilor Sfinte. De aici începe creştinismul şi, odată cu el, lunga istorie însângerată a luptelor pentru stăpânirea lespezii sub care a stat Fiul lui Dumnezeu .În anul 451, Frăţia Sfântului Mormânt şi-a adjudecat rolul conducător asupra vieţii bisericeşti din Palestina şi Patriarhiei Ierusalimului.

Califul Omar Hattap, ajungând la portile Ierusalimului in anul 679, a negociat capitularea, evitând distrugerile şi vărsarea de sânge. Califul, cunoscut şi prin faptul că a incendiat celebra bibliotecă din Alexandria, a emis un act prin care asigura Patriarhiei şi călugărilor drepturi exclusive asupra Locurilor Sfinte. Construind Moscheea lui Omar intre 685-705, a ocolit locurile creştine. Acelaşi lucru l-au făcut şi urmaşii săi. Monahii din Ordinul Sfântului Mormânt şi-au pierdut drepturile asupra locaţiei de nenumărate ori, şi tot de atâtea ori şi le-au recâştigat. Frăţia a fost susţinută şi de Principatele Române. A rămas consemnat faptul că Vasile Lupu a dăruit pentru Biserica Sfântului Mormânt, la 1634, 5.000 florini.


Primul templu ridicat de regele Solomon a fost construit în secolul al X-lea î.Hr. și distrus de babilonieni în anul 586 î.Hr. Cel de-al doilea Templu a fost finalizat  în anul 516 î.Hr. Regele Irod a inițiat, în jurul anilor 19-37 î.Hr., o imensă lucrare de extindere a Muntelui Templului. Maretul templu, care adapostea Chivotul Legii – cu cele zece porunci ale lui Moise –a fost distrus in anul 70, de catre romani. Zidul se ridica in sectorul oriental al Orasului Sfant cucerit si anexat Israelului in timpul razboiului din iunie 1967. El este situat la nivelul inferior al Esplanadei Moscheilor, al treilea loc sfant al Islamului, dupa Meca si Medina. Zidul Plângerii, ca loc de rugăciune, se referă la o secțiune de 57 de metri cat a mai ramas din 488 de metri, situată în partea de vest a Muntelui Templului. Orice persoana indiferent de credinta se poate reculege la Zidul..!


Minunea Luminii Sfinte – Biserica Sfântului Mormânt, fiindcă aici se petrece an de an minunea pe care nimeni nu poate s-o explice: aprinderea fără foc a Luminii. Miracolul poate fi urmărit de-a lungul secolelor în relatările despre Ţara Sfântă începând cu secolul VIII. De Paşte, palestinianul Adeeb Joudeh are din nou un rol extrem de important. El este cel care verifică toate cotloanele Bisericii Sfântului Mormânt şi îl sigilează, înainte ca Lumina Sfântă să se aprindă şi să fie preluată de Patriarhul Teofil al Ierusalimului şi scos la credincioşi. Minunea nu apare decât la ortodocşi, ca o dovadă incontestabilă că ei păstrează dreapta credinţă apostolică.


La 29 noiembrie 1947, Adunarea Generală a O.N.U. a hotărât să se creeze în Palestina un stat evreiesc şi un stat arab. Evreii din Palestina însă s-au proclamat curând stat independent şi deplin suveran sub numele de Israel. Arabii palestinieni i-au declarat război. Luptele s-au sfârşit în vara anului 1948, printr-un armistiţiu, care a fixat provizoriu frontiera între statul Israel şi statul arab al Iordaniei, în care au fost incluşi şi arabii palestinieni. Şi astfel, Ierusalimul a fost împărţit  în două, o parte din sanctuarele evreilor rămânând la arabi, şi o parte din sanctuarele arabe la evrei, iar cele creştine căzând în amândouă zonele. Patriarhia din Ierusalim a rămas în zona statului arab al Iordaniei. Azi, Ierusalimul este administrat de un guvernator impus de O.N.U.


 Musulmanul care păzeşte cel mai sfânt loc al creştinilor: Palestinianului Adeeb Joudeh, este actualul păstrător al cheii şi al sigiliului Bisericii Sfântului Mormânt, rol care s-a transmis în familia sa, din tată în fiu sau din frate în frate, încă din anul 1187.  atunci când sultanul Siriei şi Egiptului, Saladin (Salah ad-Din), a cucerit Ierusalimul din mâinile cruciaţilor şi a împăcat toate religiile din vechea cetate sfântă – i-a adus laolaltă pe creştini, musulmani şi evrei.În fiecare zi, la ora 4 dimineaţa, Adeeb Joudeh aduce cheia Bisericii Sfântului Mormânt şi i-o înmânează lui Wajeeh Nuseibeh, care se urcă pe o mică scară din lemn, pentru a descuia încuietoarea de sus a uriaşei uşi din lemn vechi, apoi se dă jos şi o descuie şi pe cea de jos. Adeeb preia înapoi cheia, iar Wajeeh deschide uşa Bisericii.


In Biserica Sfantului Mormant isi au locul nu mai putin de cinci biserici crestine care isi impart marele locas sfant: ortodocsii greci, romano-catolicii, armenii, coptii egipteni si siriacii(sirienii). Ortodocsii au partea leului, biserica si spatiul lor fiind cele mai extinse, urmati de catolici si de bisericile ortodoxe mai mici. Grija  zilnica si rugaciunea la Sfantul Mormant intra si ele sub imperiul unui orar strict, prin rotatie, imi explica Joudeh: de la deschidere pana la 5.30 dimineata armenii sunt la putere, apoi pana la ora 8.00 e randul catolicilor, iar restul zilei pana la 20.30, la inchiderea Bisericii, ortodocsii greci au grija Sfantului Mormant.

Brasov 13 ian.2017                                      Un pelerin in Tara Sfanta                                                                                                                 
                                                                                   Mircea Sevaciuc


Va urma