Astazi se implinesc 28 de ani de la mascarada de
Proces Penal de la Clubul IABv. “Întâlnirea
cheie este cu generalul Mihalea. El ne spune aceleaşi lucruri: In schimbul unui
angajament în care vom scrie că respectăm hotărârile în legătură cu noi, că ne
căim pentru faptele comise, că vrem să ne răscumpărăm vina, vom fi eliberaţi.
Când mi-a venit rândul eu îi spun că nu cred aşa ceva, el repetă, eu din nou
refuz. Mihalea se enervează, vine de după birou să mă lovească. Mă ridic de pe
scaun şi începe alergarea în jurul biroului. Generalul fuge după mine ca
într-un joc dea prinsa şi în timp ce gâfâie urlă la mine „Bă este vorba de
libertate! Înţelegi bă libertate!” Îi zic că îl cred, dar de semnat nu semnez
decât un angajament că voi lucra oriunde pe teritoriul Românei, ca semnatară a
declaraţiei de la Helsinki. Îi răspund generalului că nu cred că vom fi liberi,
apoi completez angajamentul cu cuvintele: „Declar că accept să lucrez oriunde
mi se dă un loc de muncă, pe teritoriul României."
“Extraordinara presiune a mass-mediei
internationale il face pe Ceausescu (el insusi judecat si condamnat la Brasov,
in 1936, la 2 ani si 6 luni de
inchisoare pentru agitatie comunista si…provocarea de batalii sociale) sa
renunte sa ne condamne la moarte.”[…] ”Procurorul General Popovici Nicolae, cel
care a instrumentat dosarul “Geneti Aurica si altii” a venit la Brasov insotit
de Maria Bobu – Ministru adjunct de Justitie, Ion Salajan – presedintele
Tribunalului Suprem..” […]
“ 3 decembrie, Sala Clubului Întreprinderii de
Autocamioane este ticsită. Dar nu sunt muncitori cei care stau pe scaune, ci
activişti, secretari de partid, oameni verificaţi, de care regimul are nevoie. Securitatea
le-a interzis sa ia notite. Rodica Sommerauer nu este lăsată să intre. În sală,
sunt amplasate camere de luat vederi, dar e clar că nu e TVR1, ci un circuit
închis pentru Ceauşescu şi oamenii lui. Noi, cei 61, avand fiecare cate „o garda de corp” (procuror),
stam intr-o parte a salii. Şi incepe mascarada. La început, faptele noastre
sunt înfierate de către aşa zişii noştri colegi. Se cere pedeapsa cu moartea,
ca de la proletar la proletar, în faţa camerelor de luat vederi cu circuit
închis. Ar fi înspăimântător dacă nu ar fi jalnic ce a făcut comunismul din
aceşti oameni. Intră curtea, se citeşte actul de sesizare al instanţei, se
renunţă la martori, apărătorii inculpaţilor declară că nu solicită probe în
apărare (!), se acordă cuvântul în fond. Procurorul Ştefan Roman face paradă,
ne aseamănă vandalilor, ne face beţivi notorii etc, etc.
Câţiva dintre cei
din boxă plâng. Avocaţii noştri sunt conştienţi că apără nişte oameni care s-au
făcut vinovaţi... Când mi s-a dat cuvântul am declarat ca”recunosc si regret
faptele intamplate dar…NU SUNT DE ACORD cu plata despagubirilor material.
Presedintele Pana , surprins de “indisciplina" mea intervine, bruindu-ma,
de fapt, dar din conflictul verbal iscat reusesc sa mai adaug ca “in 17 zile de
ancheta nu reiese ca am spart nici macar un singur geam. Insotitorul meu mi-a reprosat
solicitarea, iar eu l-am linistit spunandu-i ca “l-am ascultat pe generalul Mihalea
si nu am declarat recurs” Cei 21, care au urmat, au repetat formularea stabilita
de mine…nu suntem de acord.
Curtea hotărăşte,
în numele unei legi care n-are nici-o legătură cu cazul nostru: Geneti Aurică, 3 ani de închisoare, pedeapsă
cu executare la locul de muncă, Duduc Gheorghe, 3 ani cu executare la locul de
muncă, Sommerauer Werner, 3 ani cu executare la locul de muncă, Duduc Radu, 2
ani, Huian Aurel, 1 an şi 6 luni, Sevaciuc Mircea, 1 an şi 6 luni... Procesul
se termină cum a început, cu o mascaradă mai mare, se aplaudă şi se strigă
„Ceauşescu şi poporul!", după ce curtea părăseşte sala. Totul a durat 1
oră şi 45 de minute.
Acel “Nu!” ne-a
scutit de plata a patru milioane de lei reprezentând daunele aduse sediilor
orăşenesc şi judeţean ale partidului comunist din Brasov. Acest “Nu!” se va auzi şi în afara sălii, şi
va fi primul prilej în care numele meu va fi auzit de oameni care nu mă cunosc.
În Steagu’ Roşu o informaţie trece din gură în gură „Unu’ Mircea Sevaciuc nu a
spus la proces ca ei. A refuzat să plătească daune!”.
Fragment din
Vol.”15 Noiembrie 1987 – Ziua Demnitatii” Editura Kron- Art 2007
Brasov 3 dec.2015
Stima si
consideratie
Fondatorul
“Miscarii 15 Noiembrie Mircea Sevaciuc
