Acum 20 ani, de Ziua Sfantului Andrei – ocrotitorul Romaniei, s-a ridicat
la ceruri neinfricatul luptator pentru dreptate,
libertate si prosperitatea poporului roman, in slujba careia si-a inchinat
intreaga viata, inovatorul Emilian
Alexandru Sevaciuc. A fost-prizonier de razboi, fost detinut politic, inovator,
sahist medaliat si auto-tamaduitor al propriei boli – supra-numit “Vraciul din
Suceava”. Familia tatalui meu, bunicul Alexandru ucrainean si bunica Raveica
nemtoaica provine din Bucovina de nord-zona Cernauti. Datorita abuzurilor
autoritatilor au ales sa se stabilileasca in comuna Darmanesti jud.Suceava, loc
unde s-a nascut in data de 17 martie 1923 Emilian Sevaciuc. A facut scoala
generala in comuna, dupa care a urmat Scoala de Arte si Meserii la Radauti.
Dupa izbucnirea celui de Al Doilea Razboi Mondial, tanarul Emilian a
fost inrolat in Armata Romana si a participat la luptele si bataliile care s-au dat impotriva armatei
rosii. In ziua de 23 august 1944 a fost difuzata de postul public de radio ora
22.00 - proclamația Regelui Mihai I ”. România a acceptat
armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale
Americii.” Soarta României s-a schimbat in acea zi fatidica, dar si a celor 160.000
de ofiteri si militari romani, care au fost facuti prizoneri de razboi fiind deportatii
in lagarele de concentrare printre care si Emilian Sevaciuc, timp de un an si
doua luni. In 1950 s-a casatorit, cei
trei copii Neculai, Mircea si Doina ii respecta si apreciaza memoria
luptatorului pentru democratie si libertate.
Europa de Est a fost
zdruncinata de revolutia anticomunista din Ungaria împotriva dictaturii
bolşevice şi a ocupaţiei sovietice din octombrie-noiembrie 1956. Pentru a nu se
extinde revolutia anticomunista si in Romania – Securitatea impreuna cu NKVD au
initiat si desfasurat actiuni represive si de infricosare impotriva
organizatiilor studentesti din Timisoara, Bucuresti etc. Totodata aveau la indemana
lista celor deportati dupa 23 aug.1944 si eliberati dupa ce a luat sfarsit cel
de-al Doilea Razboi Mondial.
“Era nevoie de
exemple, pentru a arăta că ochii, urechile şi braţele de fier ale securitati
sunt vigilente. Dacă nu existau „contra-revoluţionari”, se puteau „face”.
Emilian Sevaciuc lucra la Topitoria de In si Cânepă din Cornul Luncii, în
schimbul de noapte, ca ofiţer de serviciu pe fabrică. Utilajul Carda, prima
masina de pe fluxul tehnologic care avea
menirea prin frecare de a desprinde fibrelor vegetale de pe lemnul
inului a luat foc. Tatăl meu a organizat stingerea focului. A pornit din
nou maşina, apoi s-a dus în altă parte a Topitoriei. La câteva ore, maşina a
luat din nou foc. A treia oara a fost distrusă de flăcări pentru că nu s-au
putut aduce noi stingătoare în timp util.
Producţia a fost
întreruptă pentru câteva zile. Trebuia găsit un ţap ispăşitor pentru aceasta.
S-a spus că este sabotaj. Sevaciuc Emilian, inginerul şef şi directorul
fabricii au fost arestaţi şi acuzaţi de sabotaj. Tatăl meu a fost dus la IGM
Bucureşti, acolo unde urma să fiu şi eu dus peste 31 de ani. Ancheta prin care a trecut a
fost dură. Bătut crunt, Emilian Sevaciuc
a continuat să susţină că nu el a pus focul. De ce l-ar mai fi stins de două
ori?! Cumnatul tatei, Puiu Dumitru,
tanar locotenent al Miliţiei Bucureşti, a avut o ideie de geniu! A reusit sa
obtina o listă cu 250 de semnături de la toti salariatii din topitorie de
sustinere a nevinovatiei tatalui meu, recunoscut ca un om integru si un foarte
bun meseriaş. Surprinzator lista de sustinere a fost cheia prin care s-a reuşit
ca Emilian Sevaciuc să obţină o audienţă
la Gheorghe Gheorghiu-Dej. După şase luni, tata a fost eliberat. Dar după această experienţă a înţeles ce este comunismul. De atunci
tata a refuzat să intre în partid. Munca, familia si Postul de Radio Europa
Libera contau!
Pentru a ma proteja,
tatal meu nu mi-a spus niciodata prin ce a trecut in calvarul comunist! Despre
deportarea sa in gulagul sovietic sau arestarea sa pentru “sabotaj” mi-a
povestit in perioada cand eu imi efectuam deportarea la
Radauti, impreuna cu familia mea, Elena sotie si Catalina si Laurentiu copii, in
perioada 1987-1989! “L-am intrebat pe tatal meu de la ce se aprindea focul!” –
Mi-a explicat ca o cantitate infima de fosfor cat un bob de mazare - aruncat de
o “mana criminala”in materia prima, putea declansa focul”
Am facut legatura
peste timp, cand in 1976 eu fiind stabilit la Brasov mi-a spus un lucru la
Suceava, cu care era foarte mandru: “Sa stii Mircea ca m-am “razbunat”!
Intrebandu-l despre ce este vorba mi-a spus:”Pentru ca in doua randurii sovietici
mi-au “luat” ani din tineretea mea, am realizat atatea inovatii incat
Topitoriile si Filaturile de In si Canepa din Romania nu mai importa piese de
schimb din URSS!”
Emilian Sevaciuc este
autorul a 45 de inovaţii. Marea majoritate le-a făcut la Filatura de In şi
Cânepă din Fălticeni. A pornit de la un mic cuptor de turnat cursori din bronz,
iar dupa mai multi ani Sectia de Turnatorie de la Filatura avea peste 200 de
angajati. A iesit la pensie pe caz de boala de la Fabrica de Confecţii
„Zimbrul” din Suceava, cea mai mare fabrică de tricotaje tip bumbac din
România, unde a fost Seful Secţiei Prototipuri.”
In semn de respect
si pretuire fata de memoria tatalui meu, eroul care mi-a fost mentorul meu in
viata, in data de 30 noiembrie 2007 am lansat la Sala de Conferinte a Hotelului
Royal din Poiana Brasov - Vol. “15 Noiembrie 1987 – Ziua Demnitatii” editat de Kron-Art
Brasov - Autor Mircea Sevaciuc. “Dar, cine eram eu de fapt? Un biet ostean din armata lui Stefan cel Mare care a
participat, in 15 noiembrie 1987, la batalia de la Brasov, impotriva armatei
lui Stefan Gheorghiu”
Lucrarea de masterat
“Condamnarea comunismului” din Romania acceptata cu calificativ maxim in 2008 de
Comisia de Specialitate de la University–Aston din Birmingham-U.K.
– Autor:Catalina-Loredana Sevaciuc in
Lumea Academica Mondiala.
Mircea Sevaciuc Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Brasov 30.11.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu