În dimineaţa zilei de 18
decembrie 1989, Timişoara arăta precum un oraş sub stare de asediu.
Urmele luptelor şi ale măcelului de peste noapte erau vizibile mai
peste tot. În centrul oraşului, pavajul era acoperit de cenuşă şi
cioburi de sticlă, iar urme de sânge marcau locurile unde oamenii au
căzut sub gloanţele forţelor de represiune.
Muncitorilor ajunşi la lucru,
în marile întreprinderi din oraş, li se spune că armata a intervenit
pentru a-i împrăştia pe huliganii care au devastat oraşul. Porţile
fabricilor sunt păzite, iar oameni ameninţaţi, pentru a le induce o
stare de frică. Este instaurată legea marţială prin care se interzice
circulaţia în grupuri mai mari de două persoane.
Odată aprinsă însă, flacăra
revoluţiei nu mai poate fi stinsă. Pe treptele Catedralei
Mitropolitane, un grup de tineri cântă "Deşteaptă-te române!",
scandează" Libertate" şi flutură un steag tricolor cu stema decupată.
Trecătorii încep să li se
alăture dar, în scurt timp, transportoare blindate se îndreaptă spre
catedrală, iar soldaţii formează un cordon, gata să tragă. Se aruncă
grenade lacrimogene, se trag focuri de avertisment, după care, dintr-un
TAB care trece în viteză prin faţa catedralei se deschide focul în
plin. Cei de pe treptele catedralei cad seceraţi de gloanţe, morţi sau
răniţi.
În noaptea de
18 spre 19 decembrie, 43 de cadavre ale celor împuşcaţi mortal în
timpul represiunii din zilele precedente sunt sustrase de la morga
Spitalului Judeţean, duse la Bucureşti şi arse la crematoriul Cenuşa,
în încercarea autorităţilor de a ascunde adevărul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu