Statuia filozofului grec Socrate
Încă din antichitate şi-au făcut loc unele
idei privind o relativă, legalitate naturală” a oamenilor, fără ca ea să fie
transpusa în plan economic sau juridic. Întâlnim asemenea preocupări în Grecia
antică, la Hesiod (700 i.e. n) în lucrarea, Munci şi zile” în preocupările
marelui jurist şi legiuitor Solon (594 i.e.n.) La rândul lui, Pericle (490-429i.E.n.)
afirmă; “Din punct de vedere al legilor, toţi, fără a
considera deosebirile private, se bucura de egalitate pentru accesul la
demnităţi, fiecare după modul cum se distinge, obţine o preferinţă fondată pe
merit...”
Preocupări care se
înscriu în acelaşi contex se găsesc şi în lucrarea lui Platon (427-347 i.e.n.),
Republica”. Generalizarea gândirii din Grecia antică s-a materializat de fapt
în lucrările lui Aristotel, Etică” şi, Politica” Amintesc şi de lucrările lui
Cicero (106-43i.E.n.), Despre Republica”, Despre Regi”, Despre obligaţii”,
despre cele ale lui Titus Lucreţius (95-55 i.e.n.), Despre natura lucrurilor”
precum şi cele a lui Seneca, toate marcate puternic de ideea dreptului uman.
Cei Sapte Intelepti din Grecia Antica
Perioada 620 – 550 i.e.n. a fost perioada
celor “Sapte Intelepti” – personalitati pe care grecii le-au respectat foarte
mult. Grecii au intocmit o lista cu “Cei Sapte Intelepti“, cu toate ca
inteleptii Greciei, din perioada antica, erau in numar de 17. S-au intocmit mai
multe liste cu intelepti, liste care nu coincideau intotdeauna. Cele sapte mari
personalitati din acea vreme, care apar pe lista lui Platon (una din cele mai
vechi liste), apar si pe alte liste care au fost intocmite de diferite
persoane, in diferite perioade de timp. Numarul 7 a fost ales pentru ca
popoarele din Antichitate atribuiau acestei cifre o forta mistica.
Cei Sapte Intelepti din Grecia Antica erau filozofi, legislatori, politicieni, oameni de
stat, care prin realizarile lor au influentat intreaga Grecie, regiunile
din jur si civilizatia noastra contemporana. In mod traditional, fiecare dintre
cei sapte intelepti reprezinta cate un aspect al intelepciunii lumesti, care
este concentrat intr-un aforism, considerat deviza inteleptului respectiv. Lista
celor “Sapte Intelepti” ai Greciei Antice cuprinde urmatoarele personalitati: Thales din Milet, Solon din Atena, Bias din
Priene, Cleobulus din Lindos, Chilon din Sparta, Pittacos din Mytilene si
Periandru din Corint.
În evul mediu (1215) Faimoasă, Magna Carta
Libertatum” a pus bazele unui întreg şir de teorii privind protecţia omului.
Anglia, Petiţia drepturilor” (1628) şi, Bill-ul drepturilor” exprima poziţia
faţă de drepturile naturale ale omului şi susţine dreptul la alegeri libere,
libertatea cuvântului, dreptul la eliberarea pe cauţiune, interzicerea
pedepselor cu cruzime, dreptul de a fi judecat de un tribunal cu juriu s.a.
Philadelphia (1776),
Declaraţia de Independenţă” a SUA-dreptul la libertate, fericire şi siguranţă.
Revoluţia Franceză (1789), Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului”
prevede; egalitate în fata legi a tuturor persoanelor şi garanţii cu privire la
reţinere, arestare şi acuzare; prezumţia de nevinovăţie, libertatea cuvântului
şi a presei şi art.17, a putea face tot ce nu dăunează altuia”.
În ce priveşte dreptul
românesc amintesc ca momente importante:
“Pravila de la Târgovişte”
(1425),Pravila de la Putna” (1581), cea de la mănăstirea Bistriţă”
(1618) cea de Galaţi de la începutul secolului al XVII-lea şi altele care se
referă la unele prevederi prin care se apară omul, onoarea şi demnitatea sa.În
anul 1652 la Târgovişte a fost tipărită, “Pravila cea mare” care interzicea
stăpânilor uciderea robilor. Un pas important în domeniul protecţiei omului în
ţara noastră l-a constituit, “Codul Calimachi” cunoscut sub numele de: “Codica ţivila a Moldovei” (1817) Înscrise pe
linia drepturilor omului, au fost şi - “Regulamentul temniţilor” (1831) şi “Orânduieli
îndeplinitoare ale regulamentul temniţelor” (1833).
Un moment de referinţă l-a constituit – “Proclamaţia
de la Islaz” (9/21 iunie 1848) care a desfiinţat: cenzură şi a dat dreptul
oricărui roman, de a vorbi, a scrie şi a tipări slobod asupra tuturor
lucrurilor” În anul 1852 s-a aplicat, “Condica Criminală” întocmita în timpul
domniei lui Barbu Ştirbei care statua, printre altele, principiul legalităţii
incriminării şi împiedicarea comiterii abuzurilor”.
După unirea Principatelor, au fost elaborate, într-o
concepţie nouă, umanista, Codul Civil din 1864 care a intrat în vigoare la 1
decembrie 1865, Codul Penal (1mai 1865), Codul de Procedura Penală (30 aprilie 1865).
Important ca în aceste coduri există prevederi valabile şi astăzi., principiul
legalităţi pedepsei, al aboliri pedepsei inumane, dreptul la apărare, egalitate
în fata legi.Un moment important în apărarea drepturilor omului l-a constituit
şi apariţia Constituţiei de la 29 martie din 1923, care a consacrat o serie de
libertăţi atât în plan cetăţenesc dar în mod deosebit în ce priveşte apărarea
fiinţei umane, şi
protecţia juridică a drepturilor omului.
“Declaraţia internaţională a drepturilor omului” elaborata în
1929 de Institutul de Drept Internaţional. La data de 10 decembrie 1948
Adunarea Generală a ONU a adoptat, “Declaraţia Universală a Drepturilor Omului”
şi care, deşi nu este un tratat, a fost apreciată ca izvor al drepturilor
omului de întreaga literatura juridică şi politică.
P.S. Articolul de mai sus a fost
alcatuit si publicat in data de 28.11.2010 Blog Sevaciclon
Brasov
12.11.2015 Stima si consideratie
Fondatorul “Miscarii 15 Noiembrie” Mircea Sevaciuc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu