DREPTURILE NATURALE ALE OMULUI

Statuia filozofului grec Socrate

  Încă din antichitate şi-au făcut loc unele idei privind o relativă, legalitate naturală” a oamenilor, fără ca ea să fie transpusa în plan economic sau juridic. Întâlnim asemenea preocupări în Grecia antică, la Hesiod (700 i.e. n) în lucrarea, Munci şi zile” în preocupările marelui jurist şi legiuitor Solon (594 i.e.n.) La rândul lui, Pericle (490-429i.E.n.) afirmă; “Din punct de vedere al legilor, toţi, fără a considera deosebirile private, se bucura de egalitate pentru accesul la demnităţi, fiecare după modul cum se distinge, obţine o preferinţă fondată pe merit...”

     Preocupări care se înscriu în acelaşi contex se găsesc şi în lucrarea lui Platon (427-347 i.e.n.), Republica”. Generalizarea gândirii din Grecia antică s-a materializat de fapt în lucrările lui Aristotel, Etică” şi, Politica” Amintesc şi de lucrările lui Cicero (106-43i.E.n.), Despre Republica”, Despre Regi”, Despre obligaţii”, despre cele ale lui Titus Lucreţius (95-55 i.e.n.), Despre natura lucrurilor” precum şi cele a lui Seneca, toate marcate puternic de ideea dreptului uman.

Cei Sapte Intelepti din Grecia Antica

Perioada 620 – 550 i.e.n. a fost perioada celor “Sapte Intelepti” – personalitati pe care grecii le-au respectat foarte mult. Grecii au intocmit o lista cu “Cei Sapte Intelepti“, cu toate ca inteleptii Greciei, din perioada antica, erau in numar de 17. S-au intocmit mai multe liste cu intelepti, liste care nu coincideau intotdeauna. Cele sapte mari personalitati din acea vreme, care apar pe lista lui Platon (una din cele mai vechi liste), apar si pe alte liste care au fost intocmite de diferite persoane, in diferite perioade de timp. Numarul 7 a fost ales pentru ca popoarele din Antichitate atribuiau acestei cifre o forta mistica.                                                                                                                                      

Cei Sapte Intelepti din Grecia Antica erau filozofi, legislatori, politicieni, oameni de stat, care prin realizarile lor au influentat intreaga Grecie, regiunile din jur si civilizatia noastra contemporana. In mod traditional, fiecare dintre cei sapte intelepti reprezinta cate un aspect al intelepciunii lumesti, care este concentrat intr-un aforism, considerat deviza inteleptului respectiv. Lista celor “Sapte Intelepti” ai Greciei Antice cuprinde urmatoarele personalitati: Thales din Milet, Solon din Atena, Bias din Priene, Cleobulus din Lindos, Chilon din Sparta, Pittacos din Mytilene si Periandru din Corint.

    În evul mediu (1215) Faimoasă, Magna Carta Libertatum” a pus bazele unui întreg şir de teorii privind protecţia omului. Anglia, Petiţia drepturilor” (1628) şi, Bill-ul drepturilor” exprima poziţia faţă de drepturile naturale ale omului şi susţine dreptul la alegeri libere, libertatea cuvântului, dreptul la eliberarea pe cauţiune, interzicerea pedepselor cu cruzime, dreptul de a fi judecat de un tribunal cu juriu s.a.

Philadelphia (1776), Declaraţia de Independenţă” a SUA-dreptul la libertate, fericire şi siguranţă. Revoluţia Franceză (1789), Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului” prevede; egalitate în fata legi a tuturor persoanelor şi garanţii cu privire la reţinere, arestare şi acuzare; prezumţia de nevinovăţie, libertatea cuvântului şi a presei şi art.17, a putea face tot ce nu dăunează altuia”.

În ce priveşte dreptul românesc amintesc ca momente importante:  “Pravila de la Târgovişte”  (1425),Pravila de la Putna” (1581), cea de la mănăstirea Bistriţă” (1618) cea de Galaţi de la începutul secolului al XVII-lea şi altele care se referă la unele prevederi prin care se apară omul, onoarea şi demnitatea sa.În anul 1652 la Târgovişte a fost tipărită, “Pravila cea mare” care interzicea stăpânilor uciderea robilor. Un pas important în domeniul protecţiei omului în ţara noastră l-a constituit, “Codul Calimachi” cunoscut sub numele de:  “Codica ţivila a Moldovei” (1817) Înscrise pe linia drepturilor omului, au fost şi - “Regulamentul temniţilor” (1831) şi “Orânduieli îndeplinitoare ale regulamentul temniţelor” (1833).

  Un moment de referinţă l-a constituit – “Proclamaţia de la Islaz” (9/21 iunie 1848) care a desfiinţat: cenzură şi a dat dreptul oricărui roman, de a vorbi, a scrie şi a tipări slobod asupra tuturor lucrurilor” În anul 1852 s-a aplicat, “Condica Criminală” întocmita în timpul domniei lui Barbu Ştirbei care statua, printre altele, principiul legalităţii incriminării şi împiedicarea comiterii abuzurilor”.

 După unirea Principatelor, au fost elaborate, într-o concepţie nouă, umanista, Codul Civil din 1864 care a intrat în vigoare la 1 decembrie 1865, Codul Penal (1mai 1865), Codul de Procedura Penală (30 aprilie 1865). Important ca în aceste coduri există prevederi valabile şi astăzi., principiul legalităţi pedepsei, al aboliri pedepsei inumane, dreptul la apărare, egalitate în fata legi.Un moment important în apărarea drepturilor omului l-a constituit şi apariţia Constituţiei de la 29 martie din 1923, care a consacrat o serie de libertăţi atât în plan cetăţenesc dar în mod deosebit în ce priveşte apărarea fiinţei umane, şi protecţia juridică a drepturilor omului.

“Declaraţia internaţională a drepturilor omului” elaborata în 1929 de Institutul de Drept Internaţional. La data de 10 decembrie 1948 Adunarea Generală a ONU a adoptat, “Declaraţia Universală a Drepturilor Omului” şi care, deşi nu este un tratat, a fost apreciată ca izvor al drepturilor omului de întreaga literatura juridică şi politică.         

 P.S. Articolul de mai sus a fost alcatuit si  publicat in data de 28.11.2010 Blog Sevaciclon

Brasov 12.11.2015                                             Stima si consideratie

                                                Fondatorul “Miscarii 15 Noiembrie” Mircea Sevaciuc